Afla mai multe despre cele mai frecvente probleme cutanate la pisici

Fiind cel mai mare organ al pisicii, pielea poate fi afectată de mai multe afecțiuni, de la probleme ușoare la boli cronice care trebuie gestionate tot restul vieții.

Odată ce bariera cutanată și funcția protectoare sunt perturbate, pielea devine mai susceptibilă la agresiuni și mai grave, ceea ce poate duce la probleme secundare.

Dacă bănuiești că pisica ar putea avea o problemă cu pielea, este foarte important să faci o programare la veterinar pentru un control detaliat.

Cum recunosti o problema cu pielea la pisica?

Există diverse semne care sugerează probleme cutanate la pisici, care pot varia de la ceva simplu precum lins excesiv la zone extinse fără păr, cu piele crăpată.

Printre semnele frecvente ale problemelor cutanate (de piele) se numără:

• Mâncărime (prurit) și scărpinat  
• Curățare excesivă, care poate fi un semn de prurit 
• Căderea părului (alopecie)
• Puncte negre (comedoane) 
• Mici umflături, cu diverse cruste (dermatită miliară)
• Piele iritată, roșie sau mai închisă la culoare 
• Piele foarte inflamată, cu carne vie, cruste, ulcerații 
• Piele uscată, solzoasă sau grasă
• Noduli

Dermatologia felină este un mic univers de sine stătător, dar unele probleme afectează pisicile mai frecvent decât altele.

Parazitii externi 
 

Paraziții externi reprezintă o cauză frecventă de probleme cutanate la pisici. Ceva atât de nesemnificativ precum un purice poate avea efecte adverse foarte mari asupra pielii pisicii și stării generale de sănătate, chiar dacă pisica nu merge afară.

Dar puricii nu sunt singurii ectoparaziți de care trebuie să ferim pisica; căpușele, acarienii și chiar țânțarii pot cauza probleme dermatologice la pisici.

Purici

Cel mai frecvent semn că pisica are purici este mâncărimea. Pentru că acești paraziți minusculi se plimbă pe toată pielea animalului tău în căutarea locului perfect de luat masa, pisica încearcă să scape de ei scărpinându-se, mușcându-se ușor și lingându-se.

Când mâncărimea este severă, pot apărea și leziuni secundare, precum porțiuni fără păr, piele înroșită și plăgi, iar problema se complică și mai mult dacă pisica este alergică la saliva puricelui, cunoscută și sub denumirea de dermatită alergică la pișcăturile de purici.

Problemele cu puricii nu trebuie tratate superficial. Puricele adult poate depune până la 50 de ouă pe zi, care cad de pe pielea animalului tău pe mediul în care trăiți, ceea ce duce la infestare cu purici. Dacă nu reușești să scapi pisica de purici, iar tratamentele pentru paraziți nu par să funcționeze, cel mai bine este să consulți veterinarul.

Acarieni

Mai multe specii de acarieni pot duce la probleme cu pielea. Majoritatea acarienilor se stabilesc pe piele, provocând mâncărimi intense, dar alții (mai ales cei care cauzează demodicoză) trăiesc în foliculul pilos.

Majoritatea acarienilor sunt microscopici, dar dimensiunea variază în funcție de specie, iar unele specii care pot fi văzute cu ochiul liber, inclusiv acarienii trombiculizi, care sunt de obicei portocalii, de mărimea unei gămălii de ac, și Cheyletiella, cunoscute și sub denumirea de mătreață „mergătoare”.

Infecțiile cauzate de acarieni afectează de regulă urechile, cel mai frecvent fiind observate la puii de pisică. Acestea cauzează și o secreție auriculară închisă la culoare, cu aspect de cafea măcinată.

Infecțiile auriculare cauzate de acarieni provoacă de obicei disconfort, mâncărime și chiar durere: adesea pisicile își scarpină urechile sau își scutură capul.

Pe lângă urechi, infecțiile cauzate de acarieni tind să afecteze fața și capul pisicii, dar leziunile, porțiunile fără păr, crustele și cojile pot fi observate și pe alte părți ale corpului. Boala de piele generalizată, totuși, este rară și apare mai ales dacă există și o altă problemă de sănătate, precum diabetul sau infecțiile cu virusul imunodeficienței feline.

Majoritatea acarienilor sunt contagioase pentru alte animale de companie, iar unii acarieni sunt de natură infecțioasă chiar și la oameni.

Alergii

Da, și pisicile suferă de allergii, exact ca noi! 

Principalul semn al alergiilor la pisici este mâncărimea. Pentru că pisica încearcă să scape de mâncărime prin scărpinat și lins, de obicei provoacă probleme și mai mari pentru piele și e mai predispusă la formarea de porțiuni fără păr și chiar de excoriații.

Alte semne ale alergiilor la pisici, care nu sunt specifice unui anumit tip de alergie, includ:

• Mâncărime în jurul capului și gâtului (prurit la nivelul capului și gâtului) 
• Alopecie auto-indusă (căderea părului cauzată de, de exemplu, curățare excesivă)
• Dermatită miliară (mici leziuni cu aspect de coajă pe piele), 
• Leziuni ale complexului granulomului euzinofil (un pattern de reacție a pielii la o afecțiune primară, de regulă alergică; se pot manifesta drept ulcere indolente care sunt de obicei prezente pe buze; alte leziuni cutanate ulcerate; sau plăci protuberante, ferme, roz sau noduli), 
• Bacteriile secundare și infecțiile fungice (dermatita cauzată de Malassezia ) din cauza scărpinatului excesiv. 

Dermatita alergica la piscaturile de purici (FAD) 

Dermatita alergică la pișcăturile de purici este cea mai frecventă alergie la pisici, urmată de dermatita atopică. Este cauzată de o reacție exacerbată a sistemului imunitar al pisicii la alergenii prezenți în saliva puricelui.

Aceasta înseamnă că o singură pișcătură de puricee poate cauza o reacție cutanată disproporționată, motiv pentru care nu se poate exclude FAD chiar dacă nu găsești purici pe pisică!

Pisicile cu dermatită alergică la pișcăturile de purici în general au leziuni pe cap, spate, lângă coadă, abdomen, însoțită de obicei cu dermatită miliară, dar cu altă distribuire, inclusiv pe coapse și părțile laterale, de exemplu. 

Alte hipersensibilitati la întepaturile de insecte  

Pisicile pot fi sensibile și la înțepăturile altor insecte, precum țânțarii sau chiar muștele, albinele sau viespile. 

Insectele care înțeapă de obicei injectează și venin, care poate duce la o reacție alergică imediată, acută cu inflamație, iritație și mâncărimi intense care pot duce la probleme mai severe, precum dificultățile de respirație. 

Acest tip de reacție anafilactică apare foarte rar, dar dacă se întâmplă, ideal este să consulți veterinarul.

Alergiile alimentare

După cum sugerează și denumirea, la alergiile alimentare feline alergenul vinovat este prezent în hrana pisicilor. Pisicile pot fi alergice la diverse alimente diferite, inclusiv vită, pui, pește și lactate.

Contrar convingerilor populare, alergiile alimentare de regulă se manifestă la o hrană pe care animalul tău de companie deja o consumă, și nu la o proteină nouă.

Mâncărimea este de obicei mai intensă la nivelul capului, gâtului și urechilor, iar vomismentele și diareea apar la unele pisici cu alergii alimentare, chiar dacă această manifestare este mai rară.

Dermatita atopica (DA)

Reiterăm, dermatita atopică este cauzată de o reacție exagerată a sistemului imunitar la alergenul prezent în mediul pisicii. În funcție de alergenul la care este reactivă pisica, are doar simptome sezoniere.

Alergiile frecvente asociate cu dermatita atopică includ:

•  Acarienii de praf și alți alergeni cauzați de insecte.
• Polenuri și alți alergeni din plante.
• Alergenii legați de mucegai. 

Provocarile legate de tulburarile alergice feline 

Diagnosticarea tulburărilor alergice feline este o provocare și poate dura foarte mult din numeroase motive:

• Simptomele clinice sunt similare cu acelea din dermatita alergică la pișcăturile de purici, dermatita atopică și alergiile alimentare, iar acestea pot fi greu de distins clinic. De asemenea, simptomele afecțiunii alergice sunt frecvente și în alte boli de piele. 
• Dacă pisica suferă de un tip de alergie, are toate șansele să sufere și de altele.  
• Nu există niciun test unic pentru diagnosticarea faptului că pisica este alergică, ceea ce înseamnă că este nevoie de multiple teste și excluderea altor afecțiuni. 

Totuși, diagnosticul corect este crucial, dat fiind că alergiile la pisici sunt de natură cronică și trebuie gestionate pe toată durata vieții.   

Afectiunile seboreice: acnee si matreata feline

Știai că pisicile pot suferi de mătreață și acnee, exact ca noi? Printre manifestările afecțiunilor seboreice, mătreața și acneea sunt cele mai frecvente.

Acneea la pisici 

Acneea felină se manifestă prin puncte negre pe bărbia pisicii, ceea ce o face să pară murdară. Deși la unele pisici este singurul semn, la altele bărbia se poate inflama, poate da senzație de mâncărime și chiar se poate infecta, cu papule, pustule și chiar furuncule. Cojile și plăgile pot apărea drept consecință a scărpinatului.

Deși agresiunile externe, seboreea, sistemul imunitar scăzut și stresul par să contribuie la acneea felină, tot nu știm exact ce anume o cauzează. 

Acneea felină poate deveni o problemă cronică la unele pisici, pentru că adesea este recurentă.

Piele uscata si matreata la pisici

Seboreea uscată la pisici se manifestă de regulă prin piele solzoasă, acoperită de coji, mătreață, de obicei de-a lungul spatelui, deși poate fi localizată doar pe anumite zone. Semne seboreei uscate nu sunt mereu ușor de recunoscut, totuși, dat fiind ritualul meticulos de îngrijire al pisicilor. De regulă, pielea uscată și mătreața se manifestă printr-o reacție a pielii la o agresiune primară. 

Infectii cutanate

Dat fiind că pielea este prima barieră protectoare de tot felul de agresiuni externe, nu este surprinzător că problemele cutanate afectează frecvent pisicile. Dar, din fericire, când vine vorba de infecțiile cutanate la pisici, acestea nu par a fi la fel de frecvente ca la câini. Infecțiile cutanate la pisici se datorează în mare parte ciupercilor (dermatofiția fiind cea mai frecventă), bacteriilor și ciupercilor, fiind secunda-ră leziunilor autoprovocate datorate mâncărimii. 

Dermatofitia

În ciuda numelui, dermatofiția este cauzată de o ciupercă (dermatofiți), nu de viermi.

Este important să se identifice această boală, pentru că este contagioasă pentru celelalte animale și pentru oameni. Totuși, contactele cu animalele infectate sau obiectele contaminate nu duc mereu la dezvoltarea unei boli de piele, dar animalele și oamenii sensibili (prezența unei alte boli, de exemplu) sau imunocompromiși sunt mai susceptibili la ea.

Dermatofiția poate varia considerabil la pisici din punctul de vedere al manifestărilor. Se pot observa leziuni cutanate sub formă circulară, porțiuni fără păr sau uscate, coji cutanate, piele înroșită cu mătreață, papule și cruste.

Infectii secundare  

Deși nu sunt la fel de frecvente ca la câini, infecțiile cutanate la pisici sunt, în majoritatea cazurilor, secundare leziunilor auto-provocate datorate scărpinatului sau linsului. Tratamentul infecției este vital, dar și mai important, trebuie identificată cauza primară (cutanată sau sistemică).

Este important de reținut că infecțiile cutanate nu duc neapărat la infecții bacteriene (piodermită), pentru că pisicile pot fi afectate de infecții fungice și ele.

Afectiune sistemica cu simptome dermatologice

Nu toate problemele cutanate sunt rezultatul unei boli cutanate, iar multe boli sistemice se manifestă prin semne cutanate/la nivelul blănii, inclusiv: 

• Afecțiunile hormonale, precum hipertiroidismul și diabetul 
• Deficiențe nutriționale
• Bolile autoimune, precum lupus și pemfigus
• Boli în care sistemul imunitar este compromis, precum infecția VIF (Virusul imunodeficienței feline) și FeLV (virusul leucemiei feline)
• Tumorile.  

Leziunile cutanate variază în funcție de boala primară, dar dacă pisica are blana ternă și neîngrijită, trebuie să iei în calcul prezența unei boli sistemice.

Alopecie psihogena si dermatita 

Alopecia psihogenă și dermatita rezultă de obicei din răspunsul pisicii la stresul din mediu, precum un nou membru al familiei sau plictiseală. 

Căderea părului și dermatita sunt cauzate de linsul excesiv a uneia sau mai multe părți ale corpului. Această rezultă în porțiuni fără păr și, în funcție de cât de des și de agresiv se curăță pisica, alte leziuni secundare, precum piele înroșită sau mai închisă la culoare, carne vie, leziuni și infecții euzinofile.

Pentru că linsul excesiv poate fi un semn de diverse alte afecțiuni cutanate sau sistemice, examinarea fizică minuțioasă, elementele din istoric compatibile cu tulburările comportamentale și diagnosticele sunt esențiale; problema psihogenă ar trebui diagnosticată după excluderea tuturor celorlalte posibilități.